şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.“

“Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare. Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou. Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotiri. Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo. Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind. Ce a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.“

Aceasta este ceea ce suflarea umană poate cuprinde din existenţa ei pe acest pământ. Există un verset biblic care spune “Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi.“. Dacă aplicăm matematica firească am obţine că pentru existenţa umană a trecut timpul altfel:

360 zile * ~6000 ani * 1000 = 2 160 000 000 “ani”  iar pentru Domnul ~6000 de ani = 6 “zile“.

Ce este acesta în comparaţie cu ceea ce numeşte Dumnezeu veşnicia? Dacă întrebi un om în vârstă despre viaţa lui îţi va zice: “Parcă numai ieri eram la şcoală şi uite ce repede a trecut timpul.“, iar dacă întrebi un copil despre timp, deşi e cam greu să filozofeze, vei afla că pentru el este o cale foarte, foarte lungă până va fi ca mama, sau ca tata. Uneori pentru om, timpul trece iute ca gândul atunci când face ceea ce îi place, spunem noi, iar când sunt circumstanţe grele spune că a durat o veşnicie. Chemarea divină de astăzi este aceea de a reflecta la scurtimea vieţii noastre pentru a trăi din plin momentele veşniciei pe care Dumnezeu le-a lăsat să se exprime în noi aici pe pământ. Nu spun să fim mai buni sau mai răi, mai mari sau mai mici, mai bogaţi sau mai săraci, ci cât se poate de vii. Noi suntem roada celor vii de ieri şi sămânţa celor de mâine, acesta este ciclul vieţii pe care l-a creat Dumnezeu ca şi fundament pentru univers, toate au orbita lor, de la aştrii la electroni.

“Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” sunt cuvintele pe care le redau pentru anul acesta. Fie ca aceste cuvinte spuse de Mesia, de Hristos, să pătrundă în sufletul fiecăruia care le citeşte. Un an nou binecuvântat!

“End of the Spear”

Filmul poate fi vizionat cu subtitare. Vizionare plăcută!

♠ Partea 1 ♠ Partea 2 ♠ Partea 3 ♠ Partea 4

Conform Bibliei, Arca lui Noe, corabia care a salvat de la dispariţie toate speciile planetei, în timpul marelui potop, s-a oprit dupa 40 de zile si 40 de nopti în vârful Munţilor Ararat. Mulţi istorici şi experţi în analizarea scrierilor religioase au sustinut ca este vorba de Munţii Urartu din estul Turciei, scrie cotidianul Pravda. De ani de zile, arheologi amatori sau profesionişti caută resturile acestei corăbii. Entuziasmul lor a crescut, după ce un ofiţer turc a făcut mai multe fotografii aeriene, în care se poate distinge forma unui obiect ciudat, în varful Munţilor Ararat, în anul 1960.

Un medic American, Ron Wyatt, arheolog amator, a făcut din găsirea Arcei lui Noe scopul vieţii sale. El a plecat în Turcia, unde a început cercetările, alături de cei doi fii ai săi. Echipa lor a descoperit, la o înălţime de 1.935 metri, resturile fosilizate ale unui obiect făcut din lemn, care puteau proveni de la o corabie. Doi ani mai târziu, in anul 1986, autorităţile din Turcia au declarat oficial ca este vorba de Arca lui Noe.

Anul trecut, un grup de exploratori chinezi şi turci aflaţi în căutarea relicvelor biblice a anuntat la rândul sau ca rămăşiţele găsite în vârful muntelui sunt ale Arcei lui Noe. ”Nu suntem 100% siguri că este vorba despre Arcă dar, în proporţie de 99,9%, despre ea este vorba“, a declarat Yeung Wing-Cheung, membru al echipei de 15 oameni, citat de Descopera.ro.

Echipa a colectat specimene din lemn, iar in urma analizei cu radiocarbon s-a stability ca acestea au o vechime de 4.800 de ani, deci dateaza dintr-o perioada ce coincide cu cea in care se crede ca a avut loc Potopul lui Noe.

De atunci, afirmaţia lor a mai fost contestată de unii specialişti, dar acum ipoteza este confirmată şi de alţi oameni de ştiinţă.