2012, ieri, azi şi mâine

Un an nou s-a aşternut peste întreaga lume. Sărbătoare peste tot mapamondul, lumini şi zgomote pe cer care au menirea să îndepărteze vechiul pentru a face loc noului. 2012? Ceva nou? Pentru omul încă în viaţă, fiecare respiraţie este ceva nou, şi oricât de obişnuit, plictisit ar fi cu cotidianul, în toate există ceva nou pentru el chiar dacă ar nega asta. Dar acel lucru nou pentru el, a fost simţit de atâtea ori de miliarde de suflete care au pelegrinat pământul de-alungul existenţei umane. “Toate-s vechi şi nouă-s toate” eminescian este tot odată şi eclesiastic, Solomon a spus:

“Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare. Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou. Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotiri. Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo. Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind. Ce a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.“

Aceasta este ceea ce suflarea umană poate cuprinde din existenţa ei pe acest pământ. Există un verset biblic care spune “Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi.“. Dacă aplicăm matematica firească am obţine că pentru existenţa umană a trecut timpul altfel:

360 zile * ~6000 ani * 1000 = 2 160 000 000 “ani”  iar pentru Domnul ~6000 de ani = 6 “zile“.

Ce este acesta în comparaţie cu ceea ce numeşte Dumnezeu veşnicia? Dacă întrebi un om în vârstă despre viaţa lui îţi va zice: “Parcă numai ieri eram la şcoală şi uite ce repede a trecut timpul.“, iar dacă întrebi un copil despre timp, deşi e cam greu să filozofeze, vei afla că pentru el este o cale foarte, foarte lungă până va fi ca mama, sau ca tata. Uneori pentru om, timpul trece iute ca gândul atunci când face ceea ce îi place, spunem noi, iar când sunt circumstanţe grele spune că a durat o veşnicie. Chemarea divină de astăzi este aceea de a reflecta la scurtimea vieţii noastre pentru a trăi din plin momentele veşniciei pe care Dumnezeu le-a lăsat să se exprime în noi aici pe pământ. Nu spun să fim mai buni sau mai răi, mai mari sau mai mici, mai bogaţi sau mai săraci, ci cât se poate de vii. Noi suntem roada celor vii de ieri şi sămânţa celor de mâine, acesta este ciclul vieţii pe care l-a creat Dumnezeu ca şi fundament pentru univers, toate au orbita lor, de la aştrii la electroni.

“Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” sunt cuvintele pe care le redau pentru anul acesta. Fie ca aceste cuvinte spuse de Mesia, de Hristos, să pătrundă în sufletul fiecăruia care le citeşte. Un an nou binecuvântat!